Micul nostru birou se afla in piata Traian, in cartierul Fabric – unul din cartierele vechi ale orasului Timisoara. Multa vreme lipsita de atentia primariei, recent, infrastructura din zona a fost complet refacuta: piata, liniile de tramvai, parcarile, canalizarea, a fost limitat accesul rutier si regandite traseele rutiere ocolitoare.

In toamna lui 2007, intr-una din plimbarile cu bicicleta in aceasta parte de oras, am remarcat doua spatii comerciale nefolosite. Inca sunt convins ca a fost o doza mare de noroc. Si in plus, dragoste la prima vedere pentru locatia actuala. Biroul se afla intr-o cladire apartinand Bisericii Ortodoxe Sarbe. Destinatia initiala a spatiului a fost de casa de oaspeti a Bisericii. Parterul cladirii a fost inca de la inceput prevazut pentru activitati comerciale.

Cladirea a fost inaltata in 1895 de mesteri brasoveni (am descoperit acest lucru studiind inscriptiile facute cu carbune pe zid din subsol, atunci cand am reparat instalatia de apa).

Din povestile locatarilor si din indicii de la fata locului am aflat ca inainte au functionat aici un magazin de cafea si o croitorie.

Planul de arhitectura a fost gata in foarte scurt timp – in aproximativ 2 saptamani – cu ajutorul prietenilor nostri arhitecti, asa ca in octombrie 2007 am inceput lucrarile de amenajare. Partial multumiti de activitatea meseriasului tocmit, am continuat noi singuri pe un drum neumblat pana atunci, invatand sa folosim multe unelte de care nici nu stiam ca exista.

Am invatat sa tencuim, sa curatam caramida, sa zugravim, sa rostuim. Nu am facut-o oricum, ci am respectat cladirea si am folosit metode si materiale recomandate de experti in domeniul restaurarii. Multumim doamnei Luminita Holban de la Mihai Eminescu Trust si domnului Konrad Fischer.

In timpul lucrarilor am descoperit tavanul cu zugraveala originala, pe care l-am pastrat. E o intamplare fericita ca a supravietuit timpului si locatarilor. O alta intamplare fericita – in perioada lucrarilor la birou, o echipa de pictori – experti restauratori din Serbia au lucrat la Biserica Sarbeasca si ne-au consultat cum sa procedam.

Spre mandria si amuzamentul nostru, am avut oferte de lucru de la trecatorii curiosi si admirativi: zugravit apartamente, confectionat supante, restaurat tamplarie, refacere parchet, etc. Meseria e bratara de aur am invatat cand eram mici.

Am reconditionat pervazul original al usii(ultimul ramas intact din intreaga cladire) – inlaturand vopseaua inestetica ramasa de la ceilalti utilizatori ai locului, am confectionat intreg mobilierul si supanta (impartire a incaperii in 2 nivele – inaltimea totala a incaperii fiind de 4,55 m). Am beneficiat de sfatul unui nou prieten pe care ni l-am facut – tamplarul Florin Gyorfi. Tot Florin ne-a confectionat – respectiv restaurat cele doua usi de acces in birou.

Reconditionarea parchetului a fost o operatiune meticuloasa, dusa la bun sfarsit cu ajutorul tatalui meu si bineinteles dupa sfatul lui Florin tamplarul

Una din ultimele operatiuni a fost refacerea in intregime a instalatiei electrice si instalarea unui sistem de securitate – pe care tot noi am facut-o, doar suntem ingineri (e adevarat, de curenti mici cum ar spune un profesor de-al meu de la Poli). Aici avem de multumit prietenilor nostri de la www.precotti.ro

A! Sa nu uitam de instalatia sanitara, refacuta complet tot cu ajutorul tatalui lui Mile.

Tragand linie, am invatat multe, bune si grele: cum e sa lucrezi norma dubla in constructii in frig, praf, sa faci bataturi peste bataturi, sa te electrocutezi, sa pui dusumele, sa te tocmesti la vanzatorii de materiale de constructii, etc.

Una peste alta a fost un exercitiu de vointa si in final de bucurie a lucrului dus la bun sfarsit – a durat aproape 4 luni, iar biroul e gata din ianuarie 2008. Foarte mare diferenta dintre ce ne-am imaginat si ce ne-a asteptat din momentul in care am maturat prima data boabele de cafea si resturile ramase de la locatarul anterior.